Moşu' cel hâtru

Chiar dacă nu l-au cunoscut în persoană, majoritatea orădenilor i-au văzut cel puţin o dată produsul muncii. Au râs de-a binelea la o caricatură şugubeaţă sau poate au lăcrimat văzând o imagine în care el a surprins o dramă.

În cei 18 ani de presă, Ovidiu Pascu, Moşu', cum îi spun toţi cunoscuţii încă din tinereţe, a lucrat prin multe redacţii şi, cu degetul mereu pregătit pe declanşator, a surprins toate transformările oraşului şi toate personajele care le-au provocat. Cu toate acestea, este mai mult decât un fotoreporter - un artist...

Desene de râs

Inspirat de benzile desenate franţuzeşti Fin, Ovidiu Pascu - Moşu', cum îi spune mai toată lumea, asta şi datorită bărbii stufoase de care nu s-a lepădat niciodată - a plimbat creionul pe hârtie încă din şcoala generală, când a început să facă primele desene umoristice. "Poate am simţul umorului mai dezvoltat. Mereu am găsit motive să râd, dar nu aşa ca prostu'...", zice artistul, într-un stil hâtru care i-a devenit caracteristic.

De caricatură s-a apucat mai târziu, în anii '80, când studia Electrotehnica în Timişoara şi s-a înscris la Şcoala de Artă Populară din oraşul de pe Bega. "Pe atunci caricatura era cvasi-inutilă, nu aveai unde s-o publici. Participam doar la saloane tematice", îşi aminteşte Ovi. După ce o vreme a locuit în Capitală, Moşu' s-a întors în '87 acasă, unde n-a găsit însă decât o slujbă de electrician. Aşa că, în '90, când echipa Gazetei de Vest, o publicaţie nou-născută după Revoluţie, i-a propus să-i creeze sigla, a acceptat imediat. Aşa a intrat în nepotolita lume a presei, în care a şi rămas.

Prin obiectiv

La început, Ovi contribuia la ziar cu câte o caricatură, dar şi cu redactarea de ştiri. S-a mutat la Jurnalul de dimineaţă, apoi la Jurnal bihorean, şi, având în sfârşit acces la aparatură, s-a îndreptat spre fotografie. "Primul aparat mai profesionist a fost un Zenith E. Eram grafician-umorist, dar mai făceam şi câte o fotografie cu ce vedeam prin oraş", îşi aminteşte el. Aşa că, pe lângă caricatura cea de toate zilele, a început să facă fotoreportaje. În 1996 la alegeri, rectorul Teodor Maghiar i-a zâmbit spre aparat în timp ce vota cu 5 buletine, pozele stârnind la acea vreme un adevărat scandal şi un dosar penal de pomină. "Acolo el a fost fraierul, că doar m-a văzut. Eu n-am avut niciun merit!", recunoaşte Ovi cu modestie.

De atunci, a mai lucrat şi la alte publicaţii, timp de doi ani fiind fotoreporterul BIHOREANULUI. "A fost o importantă şcoală de fotografie. Trebuia să iei o decizie rapid, la faţa locului. La aparatele vechi nici nu aveai cum să vezi cum a ieşit poza", povesteşte Moşu'. În urmă cu trei ani şi-a încheiat însă cariera de fotoreporter la defuncta Realitate bihoreană, iar de atunci s-a axat pe fotografie artistică, reuşind între timp şi două expoziţii personale.

Atunci şi acum

Trecut prin aproape două decenii de presă, Ovidiu Pascu spune că lucrurile s-au schimbat radical. "În anii '90 exista efervescenţa specifică începutului, aveam încredere în puterea presei şi credeam că vom face lumea mai bună. Acum, dacă te uiţi la ştirile Pro TV, zici să suntem un neam de sinucigaşi. Mai sunt şi publicaţiile alea care vând doar nuri sau tot felul de emisiuni cu schimb de mame şi de taţi. Mai rău e că unii le iau de bune", zice Ovi, pe jumătate amuzat, pe jumătate iritat.

Ce nu s-a schimbat, însă, spune artistul, este fauna politică. Personajele acesteia îi furnizează şi acum din plin subiecte pentru caricaturi. "În anii '90 erau Iliescu, FSN, politicienii demagogi şi penibili. Ultimele două categorii au supravieţuit", zice Moşu'.

Pe gânduri

Ajuns la 52 de ani, Ovi continuă să schiţeze caricaturi. De curând, alături de prietenii Viorel Chiricuţă şi Flavius Miheş, a vernisat o expoziţie "anticriză". "Teoretic, caricatura ar trebui să facă mai mult decât să provoace râsete. Ar trebui să pună oamenii pe gânduri. Pe cei care au "organ" pentru gândire, bineînţeles", punctează artistul, cu un zâmbet în colţul gurii.

Nu de mult timp este şi fotograful Muzeului Ţării Crişurilor, unde realizează adevărate documentare. "Nu sunt tipul de fotograf care vrea să fie tot timpul genial. Mă interesează şi peisajele, şi obiectele", zice. Cea mai mare realizare a lui este, însă, fiica sa, în vârstă de 15 ani, care îi calcă pe urme, studiind Arhitectura la Liceul de Artă. "A fost opţiunea ei", spune Moşu', mândru nevoie mare. Are şi de ce, căci i-a transmis nu doar propriile calităţi, ci şi pasiunea pentru imagine care i-a ghidat întreaga viaţă.